EDITURA INTERMUNDUS

Apare , la inceputul lunii octombrie 2008 , in editia “pe hartie ” , volumul colectiv dedicat operei lui Raoul Sorban , initiat in vara lui 2006. Este o culegere de studii , evocari si eseuri semnate de : Prof.dr.Niceto Blázquez (Spania) Corneliu Florea (Canada) Ilie Rad , M. Ungheanu , Adrian Păunescu , Ioan Miclău (Australia) Dan Brudaşcu, Viorel Roman (Germania) Michael R. Popescu (Suedia) Elisabeta Bogăţan , Anton Lixăndroiu (SUA) , Tudor Păcuraru , Vlad Pohilă (Chişinău) , Vasile T. Suciu , Episcop Virgil Bercea , Petre Ţurlea , Dimitrie Grama (Danemarca) , Aurelia Lăpuşan , Dorin Suciu , Ion Marin Almăjan , Irina Airinei , Grigore Arbore (Italia) , Luchian Deaconu , Octavian Mihăescu (Germania) Constantin Mustaţă, Angela Birsan , ambasador Eliezer Palmor (Israel) , Mircea Popa , Alexandru Nemoianu (SUA) ,Adrian Riza . Volumul este initiat , ingrijit si prefatat de Artur Silvestri. Se poate citi si descarca gratuit aici: ►„Patriarhul ardelean”. Studii, eseuri şi evocări despre Raoul Şorban

DIN PREFATA VOLUMULUI :

„Patriarhul ardelean“ este o carte ce nu s-a născut la întâmplare căci ea se include într-un program început mai demult şi căruia i s-ar putea spune mai pe scurt, şi formulat emblematic, „Pomeni­rea Părinţilor“. Locul lui Raoul Şorban în această evocare colectivă asemănătoare unei liturghii laice este cum nu se poate mai potri­vit căci şi el a fost, şi va trebui socotit şi mai stăruitor odată cu vremurile nedesluşite ce vor veni, un adevărat „Părinte al Patriei“. Noi, însă, nu avem încă o conştiinţă suficient de vie a existenţei colective în timp şi dacă cumva am avut-o vreodată – fiind mai mult ca sigur că aceasta a existat – am pierdut-o ori s-a estompat mult până la formele de relativă nepăsare ce le întâlnim acum. Însăşi istoria acestei culegeri de „evocări, analize şi puncte de vedere“ o arată într-un fel ce trebuie descris sumar. De iniţiat, am iniţiat-o în vara lui 2006, de îndată ce „patriarhul istoriografiei de Reconquista“ s-a prăpădit pe neaşteptate şi a lăsat opera nu atât neîncheiată (căci mult din ceea ce a avut de spus a spus până la vârsta matusalemică ce i s-a îngăduit) cât lipsită de urmaşi, de „şcoală“ şi de discipoli. Ideea de a o constitui a venit de la Aurelia Lăpuşan, o admirabilă „monografistă a Locului“ a cărei lucrare cunoaşte valori înalte care, deşi prea puţin apreciate după meritul ce nu se poate contesta, se vor observa odată cu trecerea vremii.>>>Artur Silvestri